"Ion Fusariu din comuna Toplet, vopsitor, iscalit in sara de plata ora 10 1943"
Cea mai veche pe care am gasit-o a fost scrisa in 1885. Toate in cel mai retras colt, cel mai inaccesibil, sub o vopsea care incepea sa se scorojeasca. Toate cu o caligrafie de nobil, toate scrise impecabil asa cum si-ar semna un artist opera pe care stie ca o va arata lumii. Doar ca oamenii acestia simpli stiau ca nu ajunge nimeni in turn. Si tot ei stiau ca mai devreme sau mai tarziu, lemnul pe care s-au iscalit va fi vopsit, iar ce semnatura lor va ramane in carnea zidului, sub piele.
Sar peste vointa incredibila a unora de a se uni peste timp in construirea unui mit. A unora care cel mai probabil nu se cunosteau, dar respectau ce au facut cei dinainte, a unora din vremuri si locuri diferite, a unora care au inteles sa nu vopseasca peste numele celuilalt si sa scrie peste, ci sa scrie langa. E loc pentru toata lumea.
Ma gandesc la nevoia inconstienta a fiecaruia de a lasa ceva. Ceva care sa fie marturie ca a trecut a prin lumea asta. Orice! Trei vorbe scrijelite in lemnul grinzii: BLUE WAS HERE.
Am dat la o parte vopseaua putin cate putin, cu grija si cu bucurie. Cu un fel de emotie stranie ca stau exact in locul in care cineva si-a scris fiinta in 1885, 1890, 1905, 1912,1943..
Cei mai multi sunt morti. Copiii celor mai multi sunt morti. Nepotii celor mai multi sunt batrani si nu-si mai amintesc nici macar de ei insisi.
Azi, i-am citit pe toti. Azi, mi-am amintit eu de toti.
Iar ei, peste timp, isi vor aminti de mine.
